AMFETAMINE - substante energizante cu risc de dependenta

 

 

        Ce sunt Amfetaminele ?

    Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si "amine de trezire" sau "amine tonifiante" Aceste substante sunt larg raspandite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor înainte de examen sau în viata profesionala (de ex. la soferii de camion).



            Actiune si pericole în caz de abuz:

        • Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinand reducerea aportului alimentar.
        • Nevoia de somn dispare iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decat cei odihniti). Capacitatea de gandire este accelerata pana la fuga de idei si initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decat în mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune. Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.
        • Supradozarea: duce la neliniste maxima si gandire necontrolata; este posibila afectarea grava a sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste însa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

                Abuz si dependenta:

        • Amfetaminele sunt substante ce creaza foarte repede dependenta fizica si psihica, în sensul ca dozele urmatoare pot fi crescute rapid si foarte mult - pana la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, în acelasi timp însa doarme din ce în ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cateva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat. În cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata.

• Euforia initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este perioada din zi cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias - o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

        Politoxicomania:

    Amfetaminele sunt frecvent implicate în asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (în mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, în aceasta privinta, decat cocaina). Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca în multe situatii un comportament agresiv nefondat.

                Dezintoxicare:

    În abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai tarziu, chiar si cate 12 - 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte încet; chiar si în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut.

            Tratamentul dependentei de substante "etnobotanice"

    Dezintoxicarea (prescurtata "detox") reprezinta un set de interventii medicale (in special administrare de medicamente) cu scopul de a controla efectele intoxicatiei acute si de a diminua sevrajul. Se actioneaza pentru eliminarea din organism a substantei fata de care pacientul este dependent si pentru a ameliora starile neplacute de ordin fizic si psihic ce sunt cauzate de abuzul de substanta sau de sevraj. Prin programul de dezintoxicare nu se trateaza alte aspecte ale dependentei de droguri precum: aspecte psihologice, factori sociali, relationarea cu familia si alte situatii problema care interactioneaza cu dependenta de droguri.

        De obicei se parcurg trei pasi in dezintoxicare:

    1. Evaluarea.

    Inainte de inceperea programului de dezintoxicare, pacientul este investigat pentru a determina care sunt substantele toxice prezente in sange si in ce cantitate. In aceasta faza se pot identifica alte probleme de natura medicala sau psihologica.

        2. Stabilizarea.

    In aceasta etapa pacientul incepe programul de dezintoxicare. Aceasta se poate realiza cu sau fara ajutorul medicamentelor, dar de cele mai multe ori medicatia specifica este utilizata. Pacientului i se explica posibilele stari fizice si psihice, efecte pe care le poate avea pe parcursul procesului de recuperare. Atunci cand este indicat, medical curant poate invita pe cei apropiati pacientului sa-l viziteze, sa-l incurajeze si sa-i ofere sprijin.

            3. Indrumarea pacientului catre tratamentul complet.

    Ultima parte a dezintoxicarii presupune pregatirea pacientului pentru procesul de recuperare/reabilitare. Devreme ce dezintoxicarea se adreseaza doar aspectelor fiziologice ale dependentei de droguri, ea nu se adreseaza aspectelor psihologice ale dependentei. In aceasta etapa a dezintoxicarii pacientul este informat si invitat sa parcurga intregul process de tratament al dependentei sale prin inscrierea sa intr-un program de reabilitare.
    Programul de reabilitare presupune responsabilizare, intelegerea cauzelor si mecanismelor prin care a aparut si s-a mentinut dependenta, maturizare emotionala, cresterea stimei de sine, cresterea motivatiei pentru schimbare, imbunatatirea relatiilor cu ceilalti (familie, prieteni, colegi), dezvoltarea unor strategii de prevenire a consumului (prevenirea recidivei), alte aspecte.

    Programul de reabilitare dureaza in functie de caz intre 3 si 6 luni si se poate realiza:

        • in cabinete de psihologie prin consiliere psihologica saptamanala,
        • in centre de tratament ambulatorii care ofera servicii de consiliere,
        • in centre de tratament stationare, centre tip comunitate terapeutica.